Just memories...

Multi dintre cei care ma cunosc stiu ca anul 2005 a fost cel mai negru din viata mea...In luna decembrie a acelui an ... Dumnezeu l-a chemat la El pe al meu tata...abia implinise 48 d ani... N-am stiu cum sa reactionez in momentul in care a plecat de langa mine...chiar din bratele mele. Pot sa spun ca de atunci nu am mai fost la fel...si nu trece zi din viata in care sa nu-mi fie dor de el...de vorbele lui...de sfaturile lui... Sper ca stie asta...si vreau sa cred ca vegheaza asupra mea zilnic... Am intrat de cateva zile bune intr-o perioada atat de grea incat am momente cand imi doresc sa plec din lumea asta....dar stiu ca tata ar fi vrut sa merg mai departe indiferent de obstacolele care apar in fata mea. Amintirea lui ma tine in viata......miss you dad :-<....