Wednesday, November 4, 2015

58 de ani...

           4 noiembrie 2005...ma tii minte, tata? A fost ultima zi de nastere in care am putut sa-ti mai spun "la multi ani" si sa te imbratisez...Eram asa fericit...ma trezisem dimineata, stiam ca trebuie sa pleci la servici si nu vroiam sa fiu primul care iti spune "la multi ani"...te-am luat in brate, te-am strans tare si ti-am spus din suflet cat de mult te iubesc si ca-ti doresc tot binele din lume cu ocazia zilei tale de nastere, fara sa stiu ca "tot binele din lume" insemna sa te bucuri de cei 48 de ani ai tai prospat impliniti inca 35 de zile... 
           A doua zi am mers la Stelu la Razvan si am facut un gratar, tata...iti amintesti? Am ras, am ascultat muzica, ne-am simtit bine de parca nu aveam nicio grija pe lume...totul parea perfect! Dar tu aveai sufletul incarcat, tata si nu ai vrut sa vorbesti cu mine despre lucrurile care te macina...le-ai tinut in tine pana cand te-au doborat...ai vrut sa te stiu asa cum erai mereu, puternic ca o stanca...nu vroiai sa-mi fac griji pentru tine...cum spuneai tu tata? "nu e treaba copiiilor sa-si faca griji pentru parinti, e treaba parintilor sa-si faca griji pentru copiii"... Acum cine isi mai face griji pentru mine? 
           35 de zile trecusera de la ziua ta, tata...cand ai plecat de langa mine din propriile mele brate...si lucrul asta nu il voi uita niciodata...
            4 noiembrie 2015...10 ani au trecut de cand te-am luat in bratele ultima oara ca sa-ti spun "la multi ani" si cat de mult te iubesc. Acum nu mai pot sa fac asta...pentru ca nu am pe cine sa iau in brate....nu mai esti in camera cealalta...si nu ma mai trezesc fericit dimineata ca sa fiu primul care iti ureaza "la multi ani"...
            10 ani...si tot astept sa deschizi usa si sa intrii in casa, 10 ani in care zilnic traiesc cu impresia ca o te vd pe strada...Si astazi, tata, o sa ma trezesc dimineata...dar nu ca sa te imbratisez ci ca merg la mormantul tau sa-ti aprind o lumanre...doar atat mai pot sa fac...sa te imbratisez nu mai pot...oricat de mult mi-as dorii lucrul asta...La multi ani, tata! Te iubesc! 


Prea mult timp a trecut de cand ai plecat
Prea multa durere in urma ai lasat
Si oricate lacrimi as varsa pentru tine
Dumnezeu nu te aduce inapoi la mine

Mi-e dor de tine zi si noapte 
Sa vii acasa, nu se mai poate 
"la multi ani" azi, cui ii spun?
Merg pe strazi singur, ca un nebun

Vin spre tine tata, sa-ti aprind o lumanare
Doare ca nu-ti da o imbratisare
Oricat timp ar trece, nu te voi uita, tata!
Tare as vrea sa te mai iau in brate o data...




Monday, October 19, 2015

...

Am gasit niste versuri pe care vreau sa le cititi...

Intr-un colt de cimitir 
S-aude un plans de copil
Isi plangea tatal cu jale
Din mormant ca sa se scoale
"Stai gropare un minut"
Pe tata sa il sarut 
Nu da pamant peste el
Ca mi-este mila de el
Iesi taicuta din mormant
Ca m-ai lasat necajit
Da-mi Doamne tata inapoi
Ca's mic si plin de nevoi
Ochisorii sa-si deschida
Mainile sa si le intinda
Sa-l mai vad mergand prin casa
Si sa ma cheme la masa
Doamne asculta ruga mea
Invieaza-l pe tata
Da-l-napoi ca sa ma creasca
Nu-l lasa sa putrezeasca... sursa aici continuarea imi apartine...

Au trecut aproape zece ani si tot nu pot
Sa uit Doamne ziua cand mi-ai luat tot
Cand l-ai luat pe tata la Tine
Chiar din brate de la mine
M-ai lasat singur pe drumul meu
Si n-am stiut decat sa gresesc mereu
Cum pot sa privesc in sus la el
Cand stiu ca nu e mandru de al lui baietel...
Nu asta e viata pe care-o vroia pentru mine
Poate totul era altfel daca nu-l luai la Tine
L-am dezamagit si asta doare cel mai rau
Iarta-ma tata...semnat...baietelul tau...
                                                                   

Putini stiu cat de greu este sa cresti fara un parinte...fara eroul tau...si vad in fiecare zi copiii care habar nu am cat de norocosi sunt ca au un parinte care ii asteapta acasa, care isi face griji pentru ei. Iubiti-va parintii...pana nu e prea tarziu....

Friday, June 26, 2015

Orasul nimanui...sau mai bine zis...orasul cainilor maidanezi!

            Am ajuns la concluzia ca orasul Targoviste este condus de cainii maidanezi. Ei iti spun pe unde ai voie sa mergi, la ce ora ai voie sa te plimbi linistit prin oras, te trag la "raspundere" daca te prind ca mergi seara pe strada...ei iti controleaza viata mai pe scurt. Sunt peste tot si nimeni nu ia nicio masura in privinta asta. Prin parcuri, pe strada, pe langa blocuri, acesti caini se plimba nestingheri, fara ca cineva sa ii deranjeze, poate doar sa ii mai rasfete din cand in cand cu cate o gustare...vedeti abonatii cimitirelor de pe scarile voastre a.k.a batranii sau numele lor de cartier "ce ai ma cu bietul caine?"! 
           Sa va povestesc ce mi s-a intamplat de doua ori in 3 zile...ultima oara in urma cu ora. Miercuri dimineata, eram in drum spre munca, cu castile in urechi, imi place sa ascult muzica cand ma deplasez spre munca pentru ca ma ajuta sa ma linistesc si sa ma pregatesc pentru ziua respectiva, sunt in lumea mea, pana ajung la munca nu vreau sa ma deranjeze si sa-mi strice vibe-ul absolut nimeni si mergand pe Balcescu, fac stanga si intru pe strada Rodnei, strada pe care merg in fiecare zi, ca sa ies direct langa C&C ca e mai scurt drumul din punctul meu de vedere. Pe acea strada, exista o Biserica, nu stiu exact cum se numeste si sincer nu-mi pasa...care avea portile larg deschise, lucru pe care l-am observat abia miercuri. Mergand linistit pe strada respectiva, aud un latrat venit de la un caine dintr-o curte de langa Biserica respectiva, curte cu portile inchise, proprietarii stiind probabil ca au in ograda lor un animal care trebuie tinut inchis, ma uit in spate...vad curtea, observ ca animalul respectiv nu poate sa iasa, asa ca imi vad de drum mai departe...la nici un minut simt cum ceva ma musca de piciorul drept, ma intorc si vad fugind in curtea Bisericii un caine maidanez, negru, de talie mica. Din cauza marimii nu reusisem sa-l observ inainte de a ma musca.
             Dupa ce ii urez de "sanatate" cainelui, cat si stapanului care a lasat portile deschise,stiind ca are un caine care ataca lumea pe la spate, imi vad de drumul meu spre munca. Dupa cateva ore de la incident, sfatuit de iubita mea si de cativa prieteni, ma duc la spital unde mi se administreaza un vaccin antitetanos, o "placere" pot sa zic pentru ca te cam doare un astfel de vaccin, nefiind nevoie din fericire sa-mi faca si unul antirabic (javra nu reusisem sa isi infiga coltii indeajuns de mult in piciorul meu). 
           Trece ziua de miercuri, trece si ziua de joi...durere in mana, durere-n picior (mana de la vaccin, picior de la muscatura, e logic) si plec spre casa, adica in urma cu o ora jumate. La o astfel de ora se mai intampla sa nu gasesc niciun taxi in statie la Valahia, asa ca o iau frumos pe platoul prefecturii, indreptan-du-ma spre statia de taxiuri de la Muntenia (Mega-Image). Cand ma apropii de "Lumanare"...incepe sa latre un animal de caine, apoi inca unu si inca unul (trei la numar in caz ca ai facut matermatica cu profa de geografie, in timp ce ea preda chimie) indeajuns de mari incat sa ii faca in ciuda si lui Scooby-Doo la capitolul gabarit si incep sa alerge spre mine toti trei, ceva imi spunea ca nu veneau sa imi dea un pupic de noapte buna. Nu reusesc sa-mi dau seama prea bine ce se intampla ca deja javrele m-au inconjurat si incearca sa ma muste. Scaparea mea a fost ca fix in seara asta m-am gandit  sa-mi iau ceva de mancare la pachet de la munca. Am reusit sa ii tin la distanta zece-douazeci de secunde incercand sa ii lovesc cu plasa pe care o aveam in mana pana in momentul in care unul din javrele respective a bagat coltii in ea si mi-a smuls-o...continutul ei imprastiindu-se in fata lor. In timp ce ei miroseau caserola cu mancare care tocmai cazuse pe astfalt (ca nu au mancat nimic) singurul neuron care mai era la datorie in acel moment a simtit nevoia sa-mi transmita un mesaj simplu si direct: FUGI PROSTULE! Am reusit sa fug, sa traversez strada cu ei inca pe urmele mele si sa sar direct intr-un taxi. 
            Acum va intreb eu pe voi, incercand din rasputeri sa fiu civilizat...CINE MORTII MASII AR TREBUII SA SE OCUPE DE ANIMALELE ASTEA CARE PRACTIC TERORIZEAZA IN FIECARE ZI/SEARA ORASUL ASTA??? Ca daca dai cu pietre in ei, brusc apare cand un mos sau o baba care sare cu gura pe tine "de ce dai ma in bietul animal? ce ai cu el?" dar cand sar sa te muste, sa te desfigureze, ai dracu daca e vreunu in preajma. Stau si ma gandesc, daca nu aveam norocul sa am plasa aia cu mine, ce se intampla? Ma faceau praf cainii aia? Si cine era tras la raspundere pentru asta? 
            Cred ca daca mai aud o singura persoana sa zica "bietii maidanezi nu fac rau la nimeni" sau "sunt si ei suflete, nu trebuiesc omorati" il leg frumos si il arunc in mijlocul unei haite de caine maidanezi, sa vedem atunci daca mai are aceeasi parere, dupa ce ramane desfigurat pe viata de acele "biete suflete"! Am mai vazut oameni care sunt foarte indignati ca animalele prinse de hinghieri, dupa ce sunt eutanasiate, sunt aruncate la lei si tigrii. Si eu sunt revoltat de treaba asta, ar trebuii sa ii arunce vii, lasati sa se chinuie in ghearele leilor, sa moare in chinuri groaznice pentru ca asta merita!!!  Am de gand sa ma interesez foarte bine, sa aflu ce fel de otrava ar putea sa pacaleasca simtul olfactiv al cainilor, o "maschez" in mai multe bucati de carne si o sa ii servesc pe toti maidanezii care imi ies in cale. N-am urat niciodata animalele, mai ales cainii maidanezi, nici nu le-am luat apararea ce-i drept,dar din seara asta sunt foarte pornit impotriva lor!  


    Nu doresc la nimeni sa treaca printr-o astfel de experienta, aveti grija de voi! Si nu uitati...zambiti...maine poate fi mai rau ;)

Thursday, June 4, 2015

A trecut ceva timp...

                 Am decis sa sterg putin praful care s-a pus pe aici si sa ma apuc din nou de scriu. Recunosc ca nu a fost ideea mea, am fost batut la cap, sa zic asa, de iubita mea care dintr-un motiv anume (inca nu am reusit sa-mi dau seama care este acela) ii place ceea ce scriu eu. Din octombrie, anul trecut am revenit in tara, initial ca o scurta vizita care treptat s-a transformat intr-o sedera permanenta. Multi m-au intrebat de ce nu am mai ramas in Italia si la toti le-am dat acelasi raspuns: m-am indragostit! Cu totii presupun ca stiti ca dragostea te poate face sa-ti pierzi capul. Nu cred ca exista relatia perfecta, acea relatie fara certuri, fara reprosuri, fara sa simti la un moment dat ca partenerul tau de viata te scoate din sarite...si sincer daca ar exista o astfel de relatie, presupun ca ar fi una foarte plictisitoare. Noi clar nu avem o relatie plictisitoare, ne certam ca prostii, din prostii...dar nu ne tine mult si ne impacam pentru ca ne iubim prea mult ca sa renuntam unul la altu. 
               E cea mai importanta persoana din viata mea, pentru ca asa copila cum e ea, m-a facut sa imi dau seama cat de frumoasa e viata dimineata, cand ma trezesc si primul lucru pe care il vad este chipul ei. Daca lucrurile merg asa cum ar trebuii, la sfarsitul verii, ne facem bagajelul si ne mutam impreuna, intr-un oras nou, incepem o viata noua. E un pas destul de important dar sunt sigur ca atata timp cat suntem impreuna, putem face orice...only the sky is our limit! Cam atat despre noi...va vom tine la curent cum decurg lucrurile ;) 
               La scurt timp dupa ce am revenit in Targoviste, am revenit si la barul unde mereu m-am simtit ca acasa, "La Caramizi Bis"! Lucrez alaturi de o echipa minuntata, cu oameni la fel de nebuni ca mine :)) prieteni vechi sau cunostinte noi, sunt oameni alaturi de care petrec aproape 200 de ore pe luna. Suntem ca o familie si ca orice familie, radem, glumim, ne certam, facem caterinca unii de altii, aruncam cu diverse obiecte unii in altii :)) (lamaiile sunt in general armele noastre preferate), suntem o familie completa, niciunu nu are toate tiglele pe casa! 

                Ma asteapta un week-end plin, alaturi de nebunii mei, un week-end cu muzica buna, colegi nebuni si petreceri pana dimineata! Asa ca daca nu aveti planuri week-end-ul asta, va asteptam si pe voi! ;) 

                Momentan ma opresc aici cu scrisul, voi revenii luni cu o noua postare, mai mondena sa zic asa, in care o sa va prezint cele mai frumoase terase din Targoviste...evident din punctul meu de vedere...si da, ati ghicit..."La Caramizi Bis" este preferata mea :P 

             Va pupa B. si nu uitati...zambiti, maine poate fi mai rau! ;)