Tuesday, November 29, 2016

Timpul nu sta-n loc

               Sunt de parere ca nu am fost niciodata un fiu bun, asta din mai multe puncte de vedere, iar dupa decesul tatalui meu...pot spune ca am incetat sa fiu copil pur si simplu. Dar nu am incetat sa fiu nepotul bunicilor care mi-au fost mereu alaturi. Si la capitolul asta am dat-o in bara lamentabil...si realizez lucrul asta abia acum...cand nu mai pot face nimic sa schimb situatia. Tin minte in urma cu doi ani, cand am primit un telefon...abia ajunsesem in Spania, in vizita la niste prieteni, ca mi-am promis ca nu o mai repet aceeasi greseala. Eram anuntat ca dupa o lupta crunta cu o boala necrutatoare, bunicul meu a incetat din viata. Nu am putut sa nu ma simt vinovat...avand in vedere ca in perioada in care ma stabilisem in Italia, am avut 3-4 vizite in tara...si nici macar o data nu am fost sa-l vad...desi stiam ca este bolnav. Si atunci cand m-am hotarat sa ma duc sa-l vad...era prea tarziu...asa ca da, aveam toate motivele sa ma simt vinovat, sa ma simt de cacat.
              Atunci mi-am jurat sa nu mai fac aceeasi greseala si cu singura bunica care mi-a mai ramas. Mi-am promis ca o s-o vizitez mai des, ca o sa fiu langa ea, ca o s-o ajut fara sa stau vreo secunda pe ganduri. Am revenit in tara, a trecut o luna, doua, sase, apoi un an, doi...si nici macar o data nu am fost sa o vizitez. N-am mai putut sa intru in curtea aia fara sa-l stiu si pe bunica-miu acolo. M-am gandit doar la mine, la cum ma simt eu...nu si la cea care a avut grija de mine cat am fost mic...din nou...nepotul de cacat isi joaca rolul perfect.
               In urma cu cateva zile primesc o veste care ma trezeste la realitate si-mi reaminteste faptul ca timpul nu sta-n loc pentru nimeni. Asa ca dupa o noapte in care nu am putut sa inchid un ochi...imi fac curaj si ma indrept spre spital. O gasesc acolo...respirand cu greu, perfuzii in maini, mai mult inconstienta decat constienta si bineinteles nevand idee cine sunt...si e normal...nu m-a mai vazut de doi ani si ceva. Diagnosticul? Cancer in faza terminala...e doar o chestiune de timp imi spune doctorul...si din nou...ajung la cel mai mare dusman al nostru...timpul. Acum imi impart timpul intre munca si spital, incercand probabil sa ma revansez pentru timpul cand trebuia sa fiu langa ea si nu am fost....o bunica mai am...si nu am stiut sa fiu langa ea atunci cand avea cu adevarat nevoie de mine...tot ce mi-a ramas acum e sa ma cert cu timpul sa treaca mai greu..
               Nu mi-a fost usor sa scriu aceste randuri, dar am simtit nevoia sa ma descarc intr-un fel...si doar asa stiu sa o fac...pentru reprosuri...folositi sectiunea "comentarii"...
               Nu uitati....zambiti, maine poate (cu siguranta) fi mai rau :)

Tuesday, May 24, 2016

Ganduri dupa 2 noaptea :)

                       Si iata-ma din nou aici...in punctul in care simt ca toata lumea mea se destrama...in punctul ala zero in care orice om normal ar ceda psihic, si-ar baga pula-n tot si s-ar arunca de la etaj, dar ce dracu...n-am fost normal toata viata, doar nu o sa incep acum! E prima oara cand scriu pe blogul asta dintr-o camera de hotel...ce caut aici? E o poveste cam lunga si n-am de gand sa o scriu, sau cel putin nu acum. Ajung la concluzia ca ceva sigur nu e ok cu mine, adica serios, incerc sa o iau logic,..in ultimii 10 ani am primit lovituri de la viata mai multe ca Stalone in filmele "Rocky" si inca mai primesc...ultimele ce-i drept au cam fost la ficat, m-au ingenuncheat putin, dar tot sunt in picioare si zambesc la laptopul asta in timp ce scriu :)) si de ce sa nu o fac? Am pierdut tot, asa e...dar privesc partea pozitiva a lucrurilor...nu mai am ce pierde...asa ca privesc razand viata-n ochi si o intre "si acum ce mai poti sa-mi faci?" :)) Suck it life! Sa-mi bag pula daca cedez, nu vreau de-al dracu si ambitios ce sunt! Am mai trecut prin asa ceva inca de la un an jumate de cand era sa mor ca am cazut in apa clocotita care mi-a distrus 15% din suprafata pielii, tata mi-a murit in brate, mi-am vazut unchiul murind, n-am apucat sa-mi vad bunicul inainte sa plece pe lumea cealalta, am pierdut persoane pe care le iubeam mai mult decat orice pe lumea asta...practic tot ce era important pentru mine, am pierdut asa ca te intreb draga viata...ce mortii matii crezi ca mai poti sa-mi iei? :)) Imi imaginez ca viata e o persoana...parca o si vad stand la o masa cu o bere-n mana, ofticata la maxim si injurand..."ce pula mea sa-i mai fac lui asta? i-am luat tot si el zambeste ca prostul , bag pula imi dau demisia" :)) da frate, sunt nebun...am luat-o razna si nu ascund asta :)) 

              Intr-o alta ordine de idei...vorbeam azi cu cineva care imi zicea ca are problema cu iubita lui. Va explic asa in mare, femeia a plecat in alt oraa, facultate (cel putin teoretic, ca practic cred ca a uitat femeia unde e), schimbare de peisaj, alta viata, alta lume...pula mea, asa cum se intampla de obicei. Acum oamenii au inceput sa se certe tot mai des,distanta, neincrederea reciproca, gelozia si-au facut imediat aparitia...femeia treptat a inceput sa se schimbe...nu neaparat doar fata de el...dar a inceput sa fie mai rece cu el, mai distanta si automat si omul meu a inceput sa se comporte la fel (serios...esti ca un cub de gheata cand imbratisezi omul si apoi il intrebi de ce e frig...wtf?) au inceput sa se vada tot mai rar, la inceput intre 2-4 zile pe saptamana, se mai ducea el la ea, mai venea ea la el...apoi din ce in ce mai rar...intre 2-5 ore pe saptamana...nici nu mai intra vorba ca ea sa vina la el (poate o data la 2-3 saptamani) lui nu ii mai dadea voie sa se duca la ea...motivul il stia doar ea probabil si uite asa oamenii au ajuns sa nici nu mai vorbeasca...si-atunci cand o faceau, de obicei gaseau un motiv sa se certe si sa nu mai vorbeasca cu zilele pana in punctul in care omul nici nu mai stie daca mai are iubita sau nu :)) Si ce-mi zice omul...ca fosta (fosta, actuala...dracu stie...p.s. e rugat sa ma anunte si pe mine ca sa il pun in tema pe om) lui femeie ii reproseaza ca o neglija, nu ii mai acorda atentie, ca tot el s-a schimbat, ca tot posteaza femeia pe facebook apropouri de genul, apropouri din care rezulta ca el e vinovat de tot. Ba frate...poate ca omul asta nu e un sfant, a avut si el momente cand a gresit fata de ea, cand a fost un dobitoc si jumatate si poate ca de multe ori si-a meritat palmele primite...dar in momentul in care tu te schimbi fata de o persoana, mi se pare normal ca si persoana respectiva sa te trateze la fel! Femeia s-a schimbat atunci cand a schimbat orasul (doar ca ea nu vede asta sau nu recunoaste) nu mai are timp de prostul care a ramas in tgv, nu il lasa sa vina la ea (suspecta rau treaba asta, dar hei...cine sunt eu sa comentez) se vad cateva ore pe saptamana si tot el frate e vinovat ;)) poate ca sunt eu nebun (da stiu ca am recunoscut mai sus ca sunt, dar shhht) dr mie nu mi se pare ca omul asta e singurul vinovat! Fac cinste daca sariti si voi cu niste pareri...va omult e in pom si pomul in aer...nu mai stie ce sa creada...ce ziceti, facem o fapta buna si da-mi omului un sfat, o parere ceva?


     Va las frumosilor...ma bag si eu la somn...cred ca e cazul...nu uitati...zambiti, maine poate fi mai rau! ;) 



     Si o piesa superba ca sa incheiem seara frumos! 

Friday, April 8, 2016

Nimeni nu-i perfect...

Aud mereu replica "vreau/am o relatie perfecta", "am un/o iubit/a perfect/a"...chestii de genul...si sincer nu imi vine decat un singur gand in cap..."are you fucking kidding me?" Adica serios...stim cu totii ca perfectiunea nu exista, atunci de ce o cautam cu totii si ne plangem atunci cand nu o gasim? Totusi sa nu confundam lucrurile...perfectiunea temporara exista! Acea perfectiunea pe care o vezi in ochii iubitului/iubitei atunci cand il/o privesti atunci cand sunteti indragostiti pana peste cap. De ce e temporara? Pentru ca la prima cearta, acea perfectiune, dispare si apar reprosurile...nu dau exemple ca le stiti cu totii. Cine ma cunoaste stie ca as fii cel putin ipocrit sa spun ca eu am avut vreo relatie perfecta, pentru ca mereu am considerat perfectiunea...plictisitoare, sa zicem. Adica sa fim serios, eu sunt departe de a fii perfect, indiferent in ochii cui ma privesc...nu pot si nici nu am incercat sa fiu perfect...sunt pur si simplu Bitza...cu bune, cu rele...asta sunt. Si daca ar fi sa o citez pe fosta (actuala, viitoarea, nu stiu exact in ce stadiu suntem) Bitza este "un arogant, nesimtit, dobitoc,pe care nu-l suport nici eu, nici foarte multe persoane din jurul tau"...pai...stau sa ma intreb...daca sunt atat de greu de suportat...de ce sunt atatia in jurul meu mereu? aaa...pentru ca sunt niste prefacuti care-mi zambesc frumos in fata si pe la spate ma musca de cur? (prostilor, o sa muriti de foame, ca-s prea slab ca sa am si cur :))) ) Nu inteleg de ce lumea vrea ca eu sa fiu perfect, sa ii multumesc pe toti, sa ii ajut pe toti, intr-o lume atat de imperfecta? Nu am cerut la nimeni sa stea langa mine, cui nu-i convine de mine, e liber sa plece...dar sa se asigure ca odata plecat...nu se mai poate intoarce...indiferent despre cine e vorba. Pot sa-mi numar prietenii pe degetele de la o singura mana si nu ma deranjeaza deloc lucrul asta...ce-i drept...usor usor isi mai face loc cineva in cercul meu de prieteni. Pentru cei care cred ca prietenii adevarati sunt cei care sunt mereu fizic langa tine, se inseala amarnic...unii pot fii in fata unui laptop/tableta/telefon...si sa isi faca simtita prezenta mai bine decat unul care e langa tine. Sunteti niste prefacuti, care vreti perfectiunea fara sa oferiti ceva la schimb...stiti doar sa cereti...nu sa si oferiti ;) si va mai intrebati de ce ma port cu voi de parca sunteti niste gunoaie :)) 


P.S. Zambeste...maine poate fi mai rau ;)


Cautati perfectiunea, dar sunteti niste imperfecti
Ati ajuns niste roboti, plini de rugina si defecti
Nu mai simtiti nimic, alergati doar dupa bani
Nu conteaza varsta, deveniti curve de la 14 ani

M-acuzati ca m-am schimbat si nu in bine
Ca mai nou ma gandesc numai la mine
Pai ce-ati facut voi sa meritati respectul meu
Cand nu stiti decat sa ma vorbiti de rau mereu

Cand am fost bun, eram prietenul vostru
Acum ma-njurati mai des decat ziceti "Tatal nostru"
Nu m-afecteaza, va-ndepartez unul cate unul
Macar sa va dau motive sa-mi ziceti "Bitza nebunul"..

                                                                                               By Bitza