Sunday, March 12, 2017

Sunday morning...

                 Ok...o mica recapitulare inainte sa incep...cafea? este! tigari? avem! chef de scris? chef de scris? mda...stiam eu ca lipseste ceva...hai totusi sa incercam si fara el...sa vedem ce iese! Vreau sa le multumesc celor care imediat dupa postarea cu accidentul, in loc sa ma intrebe daca sunt ok, ei m-au intrebat daca eram baut "facepalm" 
                 Pai bine ma...v-as face cretini, dar asta ar insemna sa jignesc cretinii si haideti sa fim seriosi, n-au ei nicio vina...voi chiar credeti ca daca eram baut, ma rezumam doar la o oglinda? luam in pula mea toata masina in brate mergand pe ideea ca mi-a fost dor de ea :)) adica pula mea, aveam pretentia sa gandi...oops...retrag ce-am spus...voi si gandirea...va intalnitit mai rar decat un grup de maicute la un show de striptease asa ca imi pare rau ca am presupus despre voi ca va folositi creierul, am uitat ca la voi creierul este doar de design! 
                 Sunt bine, refacut complet in cazul in care va intrebati...nu v-ati intrebat? mi se rupe, eu tot va zic, ca nu sa nu va bucurati prea tare cu gandul ca dau coltul prea curand :D 

               Mi-am inceput Duminica cum nu se putea mai bine, m-am trezit putin pana in noua jumate si brusc am realizat ca de la 9 eu trebuia sa fiu la munca, Joac-o p-asta Bitza! 
            Deja in mintea mea rasuna o singura voce care-mi faceau urechile sa sangereze "nu ti-e rusine sa ajungi la ora asta" (sincer...rusine nu, sila da), "iti bati joc de munca mea" (nu, doar de tine). Dupa multa munca de convingere cu propria persoana, am ajuns si la munca, locul de unde va scriu acum. 
               Ieri a fost o zi interesanta...pana la ora 1 aveam deja demisia scrisa (aveam asa un feeling ca ceva o sa se intample) iar pe la doua jumate demisia mea era pe birou. M-am gandit:"gata, imi bag pula, nu mai stau"...hahaha...cred ca si constiinta mea radea de mine la faza asta. Dupa cateva ore, apare big boss, vede demisia, mi-o rupe direct si imi zice zambind:" nu pleci nicaieri ma, crezi ca-s prost sa te las sa pleci?" prost stiam clar ca nu e...dar ma gandeam ca poate vrea sa-mi puna capat chinului...ihm...de unde atata noroc :))
               Dupa o discutie mai lunga cu el in care i-am explicat de ce, cum, cand si unde, l-am lasat o idee pe ganduri cu promisiunea din partea lui ca o sa fie mai atent la anumite faze pe care i le-am adus la cunostinta. Partea distractiva e ca nu a trebuit sa astepte mult pana cand mandra sa o dea in bara iar si tot ce i-am explicat eu, a vazut el live sa zic asa. 
              Aici ar venii partea in care eu as zice ca-mi pare rau ca am avut dreptate...dar haideti sa fim seriosi...ma bucur al dracului de mult ca am avut dreptate :)) 
              Mereu am spus...daca esti prost, stai dracu in banca ta, nu semnaliza...dar unii prosti nu doar ca semnalizeaza dar dau si flash-uri ai dracului ca sa vada toata lumea cat sunt ei de prosti :D 
              Momentan ma opresc aici, ies sa fumez o tigara...ne "auzim" curand...ceva imi spune ca material o sa am destul :)) :-" take care...or don't...I really don't give a fuck if you die or not! ;) 

                                           Va pupa Bitza si retineti....Zambiti...maine poate fi mai rau ;) 

Wednesday, February 22, 2017

De ce urasc ziua de 13 :)

                Nu prea sunt genul superstitios, asa ca nu am bagat de seama faptul ca lunea trecuta am fost in 13 si mi-am vazut linistit de treaba. Am iesit la o cafea, am baut un ceai (asta trebuia sa fie primul semn ca ceva nu e ok) cu un vechi prieten, am mai rezolvat niste chestii si apoi spre casa. Seara m-am gandit ca n-ar strica sa ma intalnesc cu cineva la un pahar de vorba...doar nu ramaneam eu in casa. Ma imbrac, bag castile in urechi si plec pe drumul meu, ignorand lumea din jurul. 
            N-apuc sa ajung prea departe, si vreau sa traversez, pe trecere evident ca eu traversez doar regulamentar :), ma uit in dreapta, nicio masina...ma uit in stanga, vad o masina ca vine din curba cu viteza, dar care da semne ca ar vrea sa incetineasca...ei bine...nu a fost asa. Fac un pas pe trecere si deodata bum...respectiva masina intra in mine de parca intra in curte la masa. In urma impactului oglinda lui se duce dracu, pietonul si anume eu, are impresia ca se duce dracu, brusc am vazut cum toata viata mea imi trece prin fata ochilor, masina isi continua drumul (pula mea si daca loveai un caine tot opreai sa vezi daca mai traieste) eu fac cunostinta cu cimentul, imi zboara telefonul care se face si el la randul lui praf si pret de aproximativ un minut raman la pamant, fiind lovit atat la spate, cat si la picior...
               Cativa pietoni care au auzit impactul se strang in jurul meu, unul din ei suna la 112, cheama politia, ma intreaba daca am nevoie de asistenta medicala, altul incearca sa vada macar nr masinii dar in zadar pentru ca s-a duc dracu masina, eu cu gandul la un singur lucru "vreau telefonul ca trebuie sa sun pe cineva!" Na poftim unde imi statea mie capul...sa sun persoana cu care trebuia sa ma intalnesc ca sa anunt ca o sa intarzii.  In urma apelului la 112 apar 4 echipaje de politie, se asigura oamenii ca sunt ok, iau masuratori, inregistrarile de pe camera de trafic din zona respectiva, eu repet...cu gandul sa anunt lumea ca nu o sa ajung la timp. 
              Dupa vreo 10 minute de raspuns la intrebarile politistilor, imi iau inima-n dinti si le explic ca eu trebuie sa plec, I-am blocat putin, nu intelegeau in primul rand cum de mai sunt in picioare, vazand imaginile de pe camera si in al doilea rand de ce nu mai vreau sa raman ca sa ii ajut sa inteleaga cum s-a intamplat toata treaba. Eu dobitoc cum imi sta in fire evident ca plec, schiopatand si cu o durere de coloana de am pomenit toate rudele soferului respectiv. Ajung la locul stabilit, ii explic persoanei respectiva ce mi s-a intamplat, se albeste la fata si apoi brusc se inroseste cand aude ca am refuzat ingrijiri medicale si-mi arunca o privire de "daca nu te-a luat ala cu masina bine, sa vezi omorul dracului ce ti-l dau eu". Reusesc sa calmez spiritele si sa trecem peste dupa lungi negocieri. 
            Ajung acasa doua ore mai tarziu, intru in casa, bag cartela in alt telefon, celuilalt ii fac vesnica pomenire si brusc suna telefonul. Erau cei de la politie, eu ma gandeam ca l-au gasit pe sofer, voiau sa merg la sectie sa dau declaratii pentru ca asa este protocolul atunci cand suni la 112. Nu va imaginati ce frumos poate sa fie sa iesi din scara si sa te astepte un echipaj de politie cu sirenele pornite, sub privirile vecinilor. Ii auzeam in spatele meu "dar ce a facut" "de ce il ia" si cea mai tare fraza am auzit-o de la o vecina, mare "fana" de-a mea "in sfarsit l-au luat si pe asta!" Eram de genul " sa moara ma-ta, pai crezi ca's prost sa-ti fac tie o bucurie ca asta?" Am stat cam 3 ore la politie degeaba pot sa spun, pentru ca a trecut o saptamana jumate si tot nu l-au gasit pe sofer. Probleme la spate si la picior inca mai am dar per total ma gandesc ca se putea si mai rau! Ce m-a facut sa scriu despre chestia asta? Reactia oamenilor...si va explic imediat la ce ma refer.
            Vineri am fost pe la caramizi bis sa beau si eu ca tot omul un suc...de struguri, dar totusi suc. Si acolo ma intalnesc cu niste prieteni, pe care ii cunosc de cativa ani buni. Stau afara cu unul din ei la tigara si ii povestesc ce mi s-a intamplat, omul se pune pe un ras maxim, nu ii vine sa creada ca tocmai mie mi s-a intampla asa ceva. Mergem inauntru, la masa lui mai multe persoane, inclusiv sotia lui, o tipa cateodata prea sincera :)). Dupa ce le explica asta ce mi s-a intampla, toti se pun pe ras, mai putin ea (ma jur ca-mi doream mai bine sa rada decat ceea ce a facut) ea in schimb...se uita la mine cu o privire in care ma jur ca am putut sa citesc "era si timpul, ma mir ca a durat atat pana s-a intamplat!" Ba m-am blocat fratilor...cand i-am vazut privirea nu am stiut cum sa reactionez, adica pula mea stiu ca n-am fost un inger la viata mea, dar daca tu te asteptai sa patesc ceva de genul, daca stiai ca e doar o chestiune de timp pana se va intampla asta, nu puteai sa ma avertizezi si pe mine? As fii fost mai atent pe strada...prea multa rautate pe lumea asta, ma jur :)) 
           Bineinteles ca mi-am invatat lectia...acum cand traversez ma uit in stanga, dreapta, sus, jos si in spate, just to be safe...nu se stie de unde apare masina sa termine ce-a inceput :)) Ma bucur ca sunt ok ca reusesc sa apuc 29 de ani (mai sunt doua zile, asta inseamna sa fii optimist) si pentru cei care voiau sa se bucure de accidentul meu...puteti s-o sugeti :D cand vreodata o sa vedeti voi drac mort si rata inecata...haideti sa fim seriosi, sunt greu de ucis,..dar nu din lipsa de incercari se pare :)) 

             Va pupa Bitza si nu uitati....zambiti....maine poate fi mai rau ;) 

Tuesday, November 29, 2016

Timpul nu sta-n loc

               Sunt de parere ca nu am fost niciodata un fiu bun, asta din mai multe puncte de vedere, iar dupa decesul tatalui meu...pot spune ca am incetat sa fiu copil pur si simplu. Dar nu am incetat sa fiu nepotul bunicilor care mi-au fost mereu alaturi. Si la capitolul asta am dat-o in bara lamentabil...si realizez lucrul asta abia acum...cand nu mai pot face nimic sa schimb situatia. Tin minte in urma cu doi ani, cand am primit un telefon...abia ajunsesem in Spania, in vizita la niste prieteni, ca mi-am promis ca nu o mai repet aceeasi greseala. Eram anuntat ca dupa o lupta crunta cu o boala necrutatoare, bunicul meu a incetat din viata. Nu am putut sa nu ma simt vinovat...avand in vedere ca in perioada in care ma stabilisem in Italia, am avut 3-4 vizite in tara...si nici macar o data nu am fost sa-l vad...desi stiam ca este bolnav. Si atunci cand m-am hotarat sa ma duc sa-l vad...era prea tarziu...asa ca da, aveam toate motivele sa ma simt vinovat, sa ma simt de cacat.
              Atunci mi-am jurat sa nu mai fac aceeasi greseala si cu singura bunica care mi-a mai ramas. Mi-am promis ca o s-o vizitez mai des, ca o sa fiu langa ea, ca o s-o ajut fara sa stau vreo secunda pe ganduri. Am revenit in tara, a trecut o luna, doua, sase, apoi un an, doi...si nici macar o data nu am fost sa o vizitez. N-am mai putut sa intru in curtea aia fara sa-l stiu si pe bunica-miu acolo. M-am gandit doar la mine, la cum ma simt eu...nu si la cea care a avut grija de mine cat am fost mic...din nou...nepotul de cacat isi joaca rolul perfect.
               In urma cu cateva zile primesc o veste care ma trezeste la realitate si-mi reaminteste faptul ca timpul nu sta-n loc pentru nimeni. Asa ca dupa o noapte in care nu am putut sa inchid un ochi...imi fac curaj si ma indrept spre spital. O gasesc acolo...respirand cu greu, perfuzii in maini, mai mult inconstienta decat constienta si bineinteles nevand idee cine sunt...si e normal...nu m-a mai vazut de doi ani si ceva. Diagnosticul? Cancer in faza terminala...e doar o chestiune de timp imi spune doctorul...si din nou...ajung la cel mai mare dusman al nostru...timpul. Acum imi impart timpul intre munca si spital, incercand probabil sa ma revansez pentru timpul cand trebuia sa fiu langa ea si nu am fost....o bunica mai am...si nu am stiut sa fiu langa ea atunci cand avea cu adevarat nevoie de mine...tot ce mi-a ramas acum e sa ma cert cu timpul sa treaca mai greu..
               Nu mi-a fost usor sa scriu aceste randuri, dar am simtit nevoia sa ma descarc intr-un fel...si doar asa stiu sa o fac...pentru reprosuri...folositi sectiunea "comentarii"...
               Nu uitati....zambiti, maine poate (cu siguranta) fi mai rau :)

Tuesday, May 24, 2016

Ganduri dupa 2 noaptea :)

                       Si iata-ma din nou aici...in punctul in care simt ca toata lumea mea se destrama...in punctul ala zero in care orice om normal ar ceda psihic, si-ar baga pula-n tot si s-ar arunca de la etaj, dar ce dracu...n-am fost normal toata viata, doar nu o sa incep acum! E prima oara cand scriu pe blogul asta dintr-o camera de hotel...ce caut aici? E o poveste cam lunga si n-am de gand sa o scriu, sau cel putin nu acum. Ajung la concluzia ca ceva sigur nu e ok cu mine, adica serios, incerc sa o iau logic,..in ultimii 10 ani am primit lovituri de la viata mai multe ca Stalone in filmele "Rocky" si inca mai primesc...ultimele ce-i drept au cam fost la ficat, m-au ingenuncheat putin, dar tot sunt in picioare si zambesc la laptopul asta in timp ce scriu :)) si de ce sa nu o fac? Am pierdut tot, asa e...dar privesc partea pozitiva a lucrurilor...nu mai am ce pierde...asa ca privesc razand viata-n ochi si o intre "si acum ce mai poti sa-mi faci?" :)) Suck it life! Sa-mi bag pula daca cedez, nu vreau de-al dracu si ambitios ce sunt! Am mai trecut prin asa ceva inca de la un an jumate de cand era sa mor ca am cazut in apa clocotita care mi-a distrus 15% din suprafata pielii, tata mi-a murit in brate, mi-am vazut unchiul murind, n-am apucat sa-mi vad bunicul inainte sa plece pe lumea cealalta, am pierdut persoane pe care le iubeam mai mult decat orice pe lumea asta...practic tot ce era important pentru mine, am pierdut asa ca te intreb draga viata...ce mortii matii crezi ca mai poti sa-mi iei? :)) Imi imaginez ca viata e o persoana...parca o si vad stand la o masa cu o bere-n mana, ofticata la maxim si injurand..."ce pula mea sa-i mai fac lui asta? i-am luat tot si el zambeste ca prostul , bag pula imi dau demisia" :)) da frate, sunt nebun...am luat-o razna si nu ascund asta :)) 

              Intr-o alta ordine de idei...vorbeam azi cu cineva care imi zicea ca are problema cu iubita lui. Va explic asa in mare, femeia a plecat in alt oraa, facultate (cel putin teoretic, ca practic cred ca a uitat femeia unde e), schimbare de peisaj, alta viata, alta lume...pula mea, asa cum se intampla de obicei. Acum oamenii au inceput sa se certe tot mai des,distanta, neincrederea reciproca, gelozia si-au facut imediat aparitia...femeia treptat a inceput sa se schimbe...nu neaparat doar fata de el...dar a inceput sa fie mai rece cu el, mai distanta si automat si omul meu a inceput sa se comporte la fel (serios...esti ca un cub de gheata cand imbratisezi omul si apoi il intrebi de ce e frig...wtf?) au inceput sa se vada tot mai rar, la inceput intre 2-4 zile pe saptamana, se mai ducea el la ea, mai venea ea la el...apoi din ce in ce mai rar...intre 2-5 ore pe saptamana...nici nu mai intra vorba ca ea sa vina la el (poate o data la 2-3 saptamani) lui nu ii mai dadea voie sa se duca la ea...motivul il stia doar ea probabil si uite asa oamenii au ajuns sa nici nu mai vorbeasca...si-atunci cand o faceau, de obicei gaseau un motiv sa se certe si sa nu mai vorbeasca cu zilele pana in punctul in care omul nici nu mai stie daca mai are iubita sau nu :)) Si ce-mi zice omul...ca fosta (fosta, actuala...dracu stie...p.s. e rugat sa ma anunte si pe mine ca sa il pun in tema pe om) lui femeie ii reproseaza ca o neglija, nu ii mai acorda atentie, ca tot el s-a schimbat, ca tot posteaza femeia pe facebook apropouri de genul, apropouri din care rezulta ca el e vinovat de tot. Ba frate...poate ca omul asta nu e un sfant, a avut si el momente cand a gresit fata de ea, cand a fost un dobitoc si jumatate si poate ca de multe ori si-a meritat palmele primite...dar in momentul in care tu te schimbi fata de o persoana, mi se pare normal ca si persoana respectiva sa te trateze la fel! Femeia s-a schimbat atunci cand a schimbat orasul (doar ca ea nu vede asta sau nu recunoaste) nu mai are timp de prostul care a ramas in tgv, nu il lasa sa vina la ea (suspecta rau treaba asta, dar hei...cine sunt eu sa comentez) se vad cateva ore pe saptamana si tot el frate e vinovat ;)) poate ca sunt eu nebun (da stiu ca am recunoscut mai sus ca sunt, dar shhht) dr mie nu mi se pare ca omul asta e singurul vinovat! Fac cinste daca sariti si voi cu niste pareri...va omult e in pom si pomul in aer...nu mai stie ce sa creada...ce ziceti, facem o fapta buna si da-mi omului un sfat, o parere ceva?


     Va las frumosilor...ma bag si eu la somn...cred ca e cazul...nu uitati...zambiti, maine poate fi mai rau! ;) 



     Si o piesa superba ca sa incheiem seara frumos! 

Friday, April 8, 2016

Nimeni nu-i perfect...

Aud mereu replica "vreau/am o relatie perfecta", "am un/o iubit/a perfect/a"...chestii de genul...si sincer nu imi vine decat un singur gand in cap..."are you fucking kidding me?" Adica serios...stim cu totii ca perfectiunea nu exista, atunci de ce o cautam cu totii si ne plangem atunci cand nu o gasim? Totusi sa nu confundam lucrurile...perfectiunea temporara exista! Acea perfectiunea pe care o vezi in ochii iubitului/iubitei atunci cand il/o privesti atunci cand sunteti indragostiti pana peste cap. De ce e temporara? Pentru ca la prima cearta, acea perfectiune, dispare si apar reprosurile...nu dau exemple ca le stiti cu totii. Cine ma cunoaste stie ca as fii cel putin ipocrit sa spun ca eu am avut vreo relatie perfecta, pentru ca mereu am considerat perfectiunea...plictisitoare, sa zicem. Adica sa fim serios, eu sunt departe de a fii perfect, indiferent in ochii cui ma privesc...nu pot si nici nu am incercat sa fiu perfect...sunt pur si simplu Bitza...cu bune, cu rele...asta sunt. Si daca ar fi sa o citez pe fosta (actuala, viitoarea, nu stiu exact in ce stadiu suntem) Bitza este "un arogant, nesimtit, dobitoc,pe care nu-l suport nici eu, nici foarte multe persoane din jurul tau"...pai...stau sa ma intreb...daca sunt atat de greu de suportat...de ce sunt atatia in jurul meu mereu? aaa...pentru ca sunt niste prefacuti care-mi zambesc frumos in fata si pe la spate ma musca de cur? (prostilor, o sa muriti de foame, ca-s prea slab ca sa am si cur :))) ) Nu inteleg de ce lumea vrea ca eu sa fiu perfect, sa ii multumesc pe toti, sa ii ajut pe toti, intr-o lume atat de imperfecta? Nu am cerut la nimeni sa stea langa mine, cui nu-i convine de mine, e liber sa plece...dar sa se asigure ca odata plecat...nu se mai poate intoarce...indiferent despre cine e vorba. Pot sa-mi numar prietenii pe degetele de la o singura mana si nu ma deranjeaza deloc lucrul asta...ce-i drept...usor usor isi mai face loc cineva in cercul meu de prieteni. Pentru cei care cred ca prietenii adevarati sunt cei care sunt mereu fizic langa tine, se inseala amarnic...unii pot fii in fata unui laptop/tableta/telefon...si sa isi faca simtita prezenta mai bine decat unul care e langa tine. Sunteti niste prefacuti, care vreti perfectiunea fara sa oferiti ceva la schimb...stiti doar sa cereti...nu sa si oferiti ;) si va mai intrebati de ce ma port cu voi de parca sunteti niste gunoaie :)) 


P.S. Zambeste...maine poate fi mai rau ;)


Cautati perfectiunea, dar sunteti niste imperfecti
Ati ajuns niste roboti, plini de rugina si defecti
Nu mai simtiti nimic, alergati doar dupa bani
Nu conteaza varsta, deveniti curve de la 14 ani

M-acuzati ca m-am schimbat si nu in bine
Ca mai nou ma gandesc numai la mine
Pai ce-ati facut voi sa meritati respectul meu
Cand nu stiti decat sa ma vorbiti de rau mereu

Cand am fost bun, eram prietenul vostru
Acum ma-njurati mai des decat ziceti "Tatal nostru"
Nu m-afecteaza, va-ndepartez unul cate unul
Macar sa va dau motive sa-mi ziceti "Bitza nebunul"..

                                                                                               By Bitza



Wednesday, November 4, 2015

58 de ani...

           4 noiembrie 2005...ma tii minte, tata? A fost ultima zi de nastere in care am putut sa-ti mai spun "la multi ani" si sa te imbratisez...Eram asa fericit...ma trezisem dimineata, stiam ca trebuie sa pleci la servici si nu vroiam sa fiu primul care iti spune "la multi ani"...te-am luat in brate, te-am strans tare si ti-am spus din suflet cat de mult te iubesc si ca-ti doresc tot binele din lume cu ocazia zilei tale de nastere, fara sa stiu ca "tot binele din lume" insemna sa te bucuri de cei 48 de ani ai tai prospat impliniti inca 35 de zile... 
           A doua zi am mers la Stelu la Razvan si am facut un gratar, tata...iti amintesti? Am ras, am ascultat muzica, ne-am simtit bine de parca nu aveam nicio grija pe lume...totul parea perfect! Dar tu aveai sufletul incarcat, tata si nu ai vrut sa vorbesti cu mine despre lucrurile care te macina...le-ai tinut in tine pana cand te-au doborat...ai vrut sa te stiu asa cum erai mereu, puternic ca o stanca...nu vroiai sa-mi fac griji pentru tine...cum spuneai tu tata? "nu e treaba copiiilor sa-si faca griji pentru parinti, e treaba parintilor sa-si faca griji pentru copiii"... Acum cine isi mai face griji pentru mine? 
           35 de zile trecusera de la ziua ta, tata...cand ai plecat de langa mine din propriile mele brate...si lucrul asta nu il voi uita niciodata...
            4 noiembrie 2015...10 ani au trecut de cand te-am luat in bratele ultima oara ca sa-ti spun "la multi ani" si cat de mult te iubesc. Acum nu mai pot sa fac asta...pentru ca nu am pe cine sa iau in brate....nu mai esti in camera cealalta...si nu ma mai trezesc fericit dimineata ca sa fiu primul care iti ureaza "la multi ani"...
            10 ani...si tot astept sa deschizi usa si sa intrii in casa, 10 ani in care zilnic traiesc cu impresia ca o te vd pe strada...Si astazi, tata, o sa ma trezesc dimineata...dar nu ca sa te imbratisez ci ca merg la mormantul tau sa-ti aprind o lumanre...doar atat mai pot sa fac...sa te imbratisez nu mai pot...oricat de mult mi-as dorii lucrul asta...La multi ani, tata! Te iubesc! 


Prea mult timp a trecut de cand ai plecat
Prea multa durere in urma ai lasat
Si oricate lacrimi as varsa pentru tine
Dumnezeu nu te aduce inapoi la mine

Mi-e dor de tine zi si noapte 
Sa vii acasa, nu se mai poate 
"la multi ani" azi, cui ii spun?
Merg pe strazi singur, ca un nebun

Vin spre tine tata, sa-ti aprind o lumanare
Doare ca nu-ti da o imbratisare
Oricat timp ar trece, nu te voi uita, tata!
Tare as vrea sa te mai iau in brate o data...




Monday, October 19, 2015

...

Am gasit niste versuri pe care vreau sa le cititi...

Intr-un colt de cimitir 
S-aude un plans de copil
Isi plangea tatal cu jale
Din mormant ca sa se scoale
"Stai gropare un minut"
Pe tata sa il sarut 
Nu da pamant peste el
Ca mi-este mila de el
Iesi taicuta din mormant
Ca m-ai lasat necajit
Da-mi Doamne tata inapoi
Ca's mic si plin de nevoi
Ochisorii sa-si deschida
Mainile sa si le intinda
Sa-l mai vad mergand prin casa
Si sa ma cheme la masa
Doamne asculta ruga mea
Invieaza-l pe tata
Da-l-napoi ca sa ma creasca
Nu-l lasa sa putrezeasca... sursa aici continuarea imi apartine...

Au trecut aproape zece ani si tot nu pot
Sa uit Doamne ziua cand mi-ai luat tot
Cand l-ai luat pe tata la Tine
Chiar din brate de la mine
M-ai lasat singur pe drumul meu
Si n-am stiut decat sa gresesc mereu
Cum pot sa privesc in sus la el
Cand stiu ca nu e mandru de al lui baietel...
Nu asta e viata pe care-o vroia pentru mine
Poate totul era altfel daca nu-l luai la Tine
L-am dezamagit si asta doare cel mai rau
Iarta-ma tata...semnat...baietelul tau...
                                                                   

Putini stiu cat de greu este sa cresti fara un parinte...fara eroul tau...si vad in fiecare zi copiii care habar nu am cat de norocosi sunt ca au un parinte care ii asteapta acasa, care isi face griji pentru ei. Iubiti-va parintii...pana nu e prea tarziu....