Thursday, July 8, 2010

Pasind spre intuneric...

E dimineatza...nu am nici un motiv sa ma ridic din pat...mai stau, privind tavanul...rugandu-ma sa cada pe mine...dar ca de obicei...Dumnezeu nu ma asculta...ma lasa sa ma chinui in viata asta de caine. Ma indrept spre oglinda din baie...de partea cealalta a oglinzii ma privesc 2 ochi pierdutzi...fara nici makr o picatura de viata in ei. Vreau sa plec...sa ies din casa...furtuna de afara se aseamana cu dezastrul din sufletul meu. Plec...prin ploaie...vant...tunete si fulgere...in sperantza k nu ma mai intorc...cel putzin nu pe piciorele mele. Vad in jurul meu doar persoane kre fug speriatzi...incercad sa se adaposteasca de vremea foarte neprietenoasa cu unii...mai putzin cu mine. Fulgere lovesc aproape de mine...insa nu destul de aproape inkt sa ma omoara...nici makr sa ma raneasca nu reusesc...De ce ? M-am saturat de lumea asta...vreau sa plec din ea...nu ma sperie gandul k Dumnezeu nu ma vrea langa EL...ci ideea k nici makr dracu nu are destula putere incat sa ma ia...Ajung in locul unde viata mi s-a terminat...vad imagini din trecut...ma simt de park retraiesc aceleasi momente over and over...nu pot scapa de durere...brusc inima incepe sa-mi lacrimeze...vars doar lacrimi de sange...nu mai vreau sa respir...imi iau avant si ma arunc in necunoscut...totul trece...asa se spune...dar nimic nu trece fara sa lase urme. Brusc ma trezesc...ma linistesc...a fost doar un cosmar...totul e ok...ma dau jos din pat...ma pun la calculator...dar realizez k nu e asa...nu s-a terminat cosmarul...abia a inceput...si acel cosmar e de fapt viata mea...sau ce-a mai ramas din ea. Singurul lucru pe kre vreau sa-l fac...e sa pasesc spre intuneric...oare o sa supravietzuiesc...?

...va urma...

No comments:

Post a Comment