Saturday, August 28, 2010

Timpul trece....

E tarziu....stiu...dar nu am somn, ceva obisnuit pentru mine, tocmai am ajuns acasa....am terminat munca....si ca de obicei...am pornit pc-ul...fara nicio intentie sa postez ceva...pur si simplu din obisnuinta. Uitandu-ma aiurea pe net am gasit niste randuri care mi s-au parut interesante la inceput si care pe parcurs m-au dat peste cap. Este vorba o mica parte din cartea scrisa de Mihaela Radulescu, intitulata "Niste raspunsuri". E vorba mai exact despre un anumit capitol  "3 zile, studiu despre tine".  M-am regasit complet in acele randuri....atunci cand le-am citit prima  am crezut ca cineva vorbeste despre mine. Cititi randurile de mai jos...si cei care ma cunosc pot spune daca am dreptate sau nu.

"Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.
Nu iubii. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie."

Am scris multe aberatii in ultimii 5 ani...de cand toata viata mi-a fost data peste cap....am scris despre moarte, iubire, fericire, tristete. Fiecare chestie pe care am scris-o, am simtit-o...am trait-o. Insa atunci cand am citit randurile de mai sus am simtit pentru prima oara ca cineva scrie despre mine. Nu stiu de ce am simtit asta...poate pentru ca consider ca ma aseman mult prea mult cu personajul Mihaelei....sau poate pentru ca precum acel personaj de multe ori si eu port multe masti, menite sa-mi ascunda....sentimentele. Ceea ce am citit, m-a facut sa incerc sa va descriu cum vad eu viata. 

"Zorii zilei ma gasesc din nou in fata calculatorului....lumina soarelui imi lumineaza fata deformata de cearcanele adanci. Ma ridic de pe scaun si ma uit in oglinda....urasc ceea ce vad....imi urasc privirea...ochii...ma urasc.  Am facut multe lume sa sufere, sa planga, sa-si blesteme viata....si totul din cauza orgoliului....al incapatanarii mele. Mi-am batut joc de sufletele unor femei care nu aveau nicio legatura cu abisul din sufletul meu. Trebuie sa plec...unde nu stiu...imi caut hainele sa ma imbrac in timp ce ma gandesc incotro plec. Am gasit...hainele...nu locul, pantaloni negri....tricou negru...negre la fel ca sufletul meu. Plec....ies pe usa fara nicio tinta anume. Ma plimb aiurea prin oras timp de cateva ore bune....revin in casa....in camera mea....plina de amintiri....o aud plangand. Incep sa innebunesc ? chiar mi-am pierdut mintile definitiv....ma uit la poze vechi...cu prietenii de alta data....si brusc in poze apare ea...zambind...razand....fericita....asa cum era la inceput...asa cum ar fi trebuit lucrurile sa ramana....dar frica de singuratate m-a impins la lucruri pe care acum le regret....dar pe care le inteleg acum. Totul s-a intamplat cu un scop anume....viitorul ei nu era  langa mine.....nimeni nu are viitor langa mine....dar oare eu am un viitor ? Timpul trece pe langa mine....si observ ca nu am realizat nimic in viata....Stiu ce am devenit, un om incapabil sa mai iubeasca....sa mai simta....incapabil sa mai traiasca...De ce as face-o....oricum tot ceea ce construiesc in viata....singur distrug....si pe mine totodata......" 

Wednesday, August 25, 2010

Ma intreaba lumea....de ce ?

Ma intreaba lumea de ce scriu...

De ce stau treaz pana noaptea tarziu...

De ce sunt trist...ce se-ntampla cu mine...

Nu le raspund decat cu...."sunt bine"....


Ma intreaba lumea de ce sunt suparat...

De ce sunt tacut si mereu ingandurat...

De ce nu revin la ceea ce am fost in trecut...

Le spun doar..."din cauza greselilor pe care le-am facut"

 


Ma intreaba lumea de ce nu ma ridic...

De ce vreau sa fac in mine un nimic...

De ce regret ziua in care m-am nascut...

Le zic doar: "viata mea n-are viitor...doar trecut"


Ma intreaba lumea ce-o sa fac cu viata mea...

De ce nu imi fac si eu ordine in ea...

De ce nu ma hotarasc odata ce vreau...

Ma uit la ei si vad cata dreptate au...


Ma intreaba lumea de ce nu le mai dau un raspuns...

Nimeni nu ma mai gaseste, ei cred ca m-am ascuns...

Incearca lumea sa-si dea seama cu mine ce s-a intamplat...

Prea tarziu...acum se-ntreaba lumea doar de ce m-am aruncat....



                                                                                                                                                        By Bitza...


 

Tuesday, August 24, 2010

Love the way you lie....

Ascultati doar.... versurile spun totul...


">

Desi multi m-au rugat sa mai postez ceva...ma abtin acum....chiar nu am starea necesara....azi nu....enjoy the song....

Tuesday, August 10, 2010

Death....partile bune si partile rele....

Salutare...de multe ori am postat aici razboiul purtat de sufletul meu si ideiile mele legate de moartea. Multi cand aud de moarte se gandesc automat la sfarsitul vietii lor sau a celor din jur, refuzand sa vada partea frumoasa a ei. Da, stiu ce va ganditi...ca am luat-o razna de tot....dar nu e vorba de asta. De ce toata lumea crede ca moartea e un lucrul rau ? De ce nu incercati sa vedeti si partile bune ? De exemplu: un om in varsta....care este chinuit de o boala incurabila gen cancer, sida, este nevoit sa-si mai traiasca zilele in suferinta...d c ? pentru ca sinuciderea este considerat un pacat ? Pentru ca doar Dumnezeu poate lua o viata asa ? ok, dar daca acel batran prefera sa moara decat sa-si mai traiasca viata chinuindu-se si totodata chinuindu-i si pe cei de langa el ? Si-a trait viata cat a putut si cum a vrut el...daca a fost frumoasa sau nu...doar el stie...insa in momentul in care este mancat de boala pe dinauntru putin cate putin, asta distrugandu-l incet dar sigur, eu zic ca are voie sa decida daca mai vrea sa traiasca sau nu. Citesc adesea prin ziare copii nascuti cu malformatii sau cu boli incurabile si nu inteleg de ce....nu inteleg de ce Dumnezeu ii da viata unui copil....si odata cu acest dar...ii da si o boala care sa-l omoara in maxim 2 ani de la nastere....adica nu pot sa-mi dau seama cum poate sa trimita un copil pe pamant doar ca sa-l faca sa sufere si apoi sa-l cheme inapoi la El. Stiu ca au fost multi care au sarit la gatul meu pentru niste chestii scrise despre moarte in trecut....si au avut dreptate ca au facut-o...pentru ca ei nu vad decat partile rele ale mortii...si din punctul lor de vedere toata lumea ar trebuii sa stea cat mai departe de ea desi lucrul asta nu e posibil. Eu cu timpul am inceput sa vad si partile bune ale ei....si cred ca ( este strict parerea mea) un om cu putine motive de trait ar trebuii sa-si hotarasca singur soarta. Un om cu corpul paralizat in proportie de 75% ar trebuii sa hotarasca el singur daca vrea sa se chinuie asa sau sa pun a capat la suferinta. Un om care pierde tot in viata...si care stie ca nu mai are nici un viitor, decat unul plin de durere, ar trebuii sa decida daca mai vrea sa fie in viata sau nu. Insa un copil trimis de sus...dintre ingeri....doar pentru a fi rechemat la scurt timp....nu stiu ce ar trebuii sa faca... Nu vedeti partile bune ale mortii ? O sa le vedeti in momentul in care nu mai aveti nimic pe lumea asta si va treziti singuri...si atunci o sa-mi dati dreptate...

Take care atat de voi cat si de vei din jurul vostru....nu uitati...nu vor fi in preajma pentru totdeauna....bye...

Thursday, August 5, 2010

Schimbare...sau puterea de a alege (2)

Stiti ca va vorbeam in urma cu o saptamana despre o schimbare in viata mea...ei bine acea schimbare s-a produs....Luni am hotarat impreuna cu cei care mi-au fost pe langa sefi si prieteni sa punem capat colaborarii noastre. Motivele sunt destule....atat din punctul meu de vedere cat si din al lor. O buna parte din voi stiati oricum ca vreau sa plec... Nu-mi pare rau nici de perioada petrecuta acolo si nici de faptul ca am plecat, era si timpul...Chiar ma bucur...pentru ca locul acela e plin de amintiri de care incerc din rasputeri sa scap....Am spus ca vreau sa scap de trecut si asta fac, s-a terminat un nou capitol din viata mea. Ce urmeaza ? sincer nici eu nu stiu....o sa aflu pe parcurs...nu sunt genul sa-mi fac planuri. Momentan incerc sa ma bucur de fiecare zi pe care o traiesc...pentru ca nu se stie cate vor mai fi ;). V-am pupat...take care....ciao....