Timpul trece....

E tarziu....stiu...dar nu am somn, ceva obisnuit pentru mine, tocmai am ajuns acasa....am terminat munca....si ca de obicei...am pornit pc-ul...fara nicio intentie sa postez ceva...pur si simplu din obisnuinta. Uitandu-ma aiurea pe net am gasit niste randuri care mi s-au parut interesante la inceput si care pe parcurs m-au dat peste cap. Este vorba o mica parte din cartea scrisa de Mihaela Radulescu, intitulata "Niste raspunsuri". E vorba mai exact despre un anumit capitol  "3 zile, studiu despre tine".  M-am regasit complet in acele randuri....atunci cand le-am citit prima  am crezut ca cineva vorbeste despre mine. Cititi randurile de mai jos...si cei care ma cunosc pot spune daca am dreptate sau nu.

"Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.
Nu iubii. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie."

Am scris multe aberatii in ultimii 5 ani...de cand toata viata mi-a fost data peste cap....am scris despre moarte, iubire, fericire, tristete. Fiecare chestie pe care am scris-o, am simtit-o...am trait-o. Insa atunci cand am citit randurile de mai sus am simtit pentru prima oara ca cineva scrie despre mine. Nu stiu de ce am simtit asta...poate pentru ca consider ca ma aseman mult prea mult cu personajul Mihaelei....sau poate pentru ca precum acel personaj de multe ori si eu port multe masti, menite sa-mi ascunda....sentimentele. Ceea ce am citit, m-a facut sa incerc sa va descriu cum vad eu viata. 

"Zorii zilei ma gasesc din nou in fata calculatorului....lumina soarelui imi lumineaza fata deformata de cearcanele adanci. Ma ridic de pe scaun si ma uit in oglinda....urasc ceea ce vad....imi urasc privirea...ochii...ma urasc.  Am facut multe lume sa sufere, sa planga, sa-si blesteme viata....si totul din cauza orgoliului....al incapatanarii mele. Mi-am batut joc de sufletele unor femei care nu aveau nicio legatura cu abisul din sufletul meu. Trebuie sa plec...unde nu stiu...imi caut hainele sa ma imbrac in timp ce ma gandesc incotro plec. Am gasit...hainele...nu locul, pantaloni negri....tricou negru...negre la fel ca sufletul meu. Plec....ies pe usa fara nicio tinta anume. Ma plimb aiurea prin oras timp de cateva ore bune....revin in casa....in camera mea....plina de amintiri....o aud plangand. Incep sa innebunesc ? chiar mi-am pierdut mintile definitiv....ma uit la poze vechi...cu prietenii de alta data....si brusc in poze apare ea...zambind...razand....fericita....asa cum era la inceput...asa cum ar fi trebuit lucrurile sa ramana....dar frica de singuratate m-a impins la lucruri pe care acum le regret....dar pe care le inteleg acum. Totul s-a intamplat cu un scop anume....viitorul ei nu era  langa mine.....nimeni nu are viitor langa mine....dar oare eu am un viitor ? Timpul trece pe langa mine....si observ ca nu am realizat nimic in viata....Stiu ce am devenit, un om incapabil sa mai iubeasca....sa mai simta....incapabil sa mai traiasca...De ce as face-o....oricum tot ceea ce construiesc in viata....singur distrug....si pe mine totodata......"