parerea lumii

"spune-mi cu cine umblii ca sa-tzi spun cine esti" .... un proverb pe cat de vechi, pe atat de adevarat....parerea mea. Am intalnit de mai multe ori in viata asta de cacat....persoane kre prin simplu fapt ca umblau intr-un anturaj mai urat erau considerate la fel ca ceilaltzi... Cunosc persoane kre la inceput erau minunate, super de treaba, inocente...dar ulterior au inceput sa umble prin diferite anturaje rele devenind si ele la fel. E normal ca fiecare sa umble intr-un anumit anturaj...practic anturajul inseamna prietenii tai...dar in momentul in kre prietenii tai incep sa-tzi faca mai mult rau decat bine....atunci e clar k acele persoana nu-tzi mai sunt prieteni. Va dau drept exemplu un vechi prieten de-al meu, caruia nu o sa-i dau nume dar cei care stiu povestea isi vor da seama despre cine e vorba. Proaspat angajat de cateva saptamani (sau chiar luni nu mai tzin minte bine), X se indragosteste de o colega de munca....sentimentele fiind reciproce (cel putzin asa parea la suprafatza)...dp vreo 2 luni impreuna acesta practic se mutase la ea....dormea la ea, manca la ea...faceau totul impreauna. In repetate randuri am incercat sa-l convingem sa iasa in orash cu noi...dar nu singur ci si cu ea...ca na....din punctul nostru de vedere facea parte din "familia" noastra acum. Insa de fiecare data ne loveam de un refuz categoric mascat d scuze gen: "sunt obosit" "abia am venit de la munca" "nu pot ca vreau sa stau doar cu ea....la munca nu am avut ocazia" . Ok, noi am inteles, nu am mai insistat....na...nu puteam sa-l punem noi sa aleaga intre noi si ea....nu era normal. Dupa mai multe luni petrecute impreuna el incepuse chiar sa se gandeasca la o eventuala casatorie....mai apucam si noi sa ne vedem la o cafea inainte de munca (ce-i drept....asta odata la 2-3 saptamani). Totul parea roz pentru ei....noi nu puteam decat sa ne bucuram k in sfarsit si-a gasit jumatatea si k e primul dintre noi kre se insoara... Asta pana intr-o seara (lucram la un alt bar in perioada aia) cand X apare la barul unde lucram....cu ochii in pamant...plans...abatut, de park aflase k a doua zi e sfarsitul lumii. S-a uitat la mine si nu a putut decat sa-mi spuna "m-a parasit, s-a terminat....are pe altu".... yo care nu-l mai vazusem pana atunci km de 2 luni aproximativ....nu am comentat nimic, nu am bagat de seama faptul k nu mai daduse semne de viata de ceva timp....am stat de vorba cu el, a vrut sa bea i-am dat d baut, a vrut sa fumeze, m-am dus si i-am cumparat tzigari....fara sa ii cer nimic in schimb.....in seara aceea mi-a spus si motivul pentru care el nu mai iesea cu noi .... a lui prietena nu suporta niciunu din prietenii lui si i-a pus sa aleaga intre noi si ea....alegerea facuta a fost evidenta....de teama sa nu o piarda...e a rarit, aproape k a incheiat legaturile cu noi....yo nu l-am condamnat pentru ca, ca si el si yo fac orice pentru persoana iubita....asa k l-am intzeles in mare parte ... acum prietenul respectiv a uitat k i-am fost alaturi atunci cand a avut nevoie ... dar nu e problema.... idee d baza e ca prietena lui l-a bagat in propriul ei anturaj ... indepartandu-l de prietenii lui .... urmand ca mai apoi sa-l paraseasca in sperantza k va ramane singur. Din pacate pentru ea s-a inselat...prietenii i-au fost alaturi chiar dak el nu a fost alaturi de el... acum va intreb pe voi ... ia ganditzi-va....avetzi astfel de prietenii aproape de voi ? gata oricand sa va sprijine neconditzionat ? sau ai vostrii sunt genul fostei lui X ? privitzi in jurul vostru si da-tzi-va singuri seama de asta ... Ciao...

p.s. imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie...e tarziu :P