Trebuie sa precizez de la inceput ca nu-mi e usor sa scriu urmatoarele randuri asa ca daca fac greseli gramaticale, nu ma criticati, lacrimile ma impiedica sa le vad...Peste 5 zile se implinesc 5 ani de cand tatal meu a parasit lumea asta mizerabila, de cand a plecat spre o viata lipsita de durere, de rautate. N-am avut pana acum puterea sa scriu prea multe despre el, durerea care ma apasa e de multe ori prea mare, ma impiedica sa scriu. Stiu ca cei care ma cunosc si care stiu prin ce am trecut se asteptau de mult sa scriu despre el....dar totodata stiu ca m-au inteles de ce nu am putut sa o fac pana acum. Se apropie inca un Craciun pe care sunt nevoit sa-l petrec fara el, inca un an mai trece si el nu e langa mine sa-mi mai spuna "la multi ani".... Stiu ca ma priveste in permanenta si ca nu putine au fost datile in care l-am dezamagit... Aproape ca am uitat cand am fost ultima oara la el la mormant.....nu, nu pentru ca nu am avut timp, ci pentru ca nu am puterea.... De multe ori mi-a dorit sa plec din lumea asta ca sa-l pot strange din nou in brate, dar stiu ca daca as face-o.....l-as dezamagii mult prea mult. Am nevoie de el.....
Pretuiti-va parintii acum cand mai puteti...pentru ca intr-o zi va fi prea tarziu si ve-ti regreta ca nu le-ati spus mai des cat de mult ii iubiti si cat de mult inseamna pentru voi...
Au trecut 5 ani dar nu te-am uitat....
Iarta-ma tata ca nu te-am mai vizitat...
Nu trece zi sa nu-mi fie dor de tine...
Dar stiu ca acolo iti este mult mai bine....
Dumnezeu nu vroia sa mai suferi, de-asta te-a luat
Insa nu i-a mai pasa de mine, de al tau baiat...
Ma trezesc dimineata sperand ca totul a fost un cosmar...
Incep sa te caut prin casa...dar te caut in zadar....
By: Bitza...
No comments:
Post a Comment